Cugetări din butoiul lui Diogene(Episod britanic)Cronica de film- Victoria and Abdul sau Cum să disperi prea-cinstita curte regală

Citatul sfătos(și cinic) al filmului:

“You’re treating him like a member of the family.”- Bertie

“No. I like him.”- Victoria

Ultimii ani de viață ai longevivei Victoria cu tot cu aspectele neplăcute ale vieții regale, scoase pe tapet de prietenia ei mai ciudată cu Abdul, un tânăr musulman din India, care a fost angajat o vreme la curte.

Victoria era evident sătulă de toate îndatoririle regale și de toată prostia elaborată și pompoasă cu reguli nescrise stricte, căreia i se spunea etichetă. Și, din interpretarea de excepție a lui Judi Dench, se poate deduce că n-a fost niciodată pasionată de asemenea ritualuri, cerute de înalta poziție, la care ar fi renunțat oricând, pentru un pic de libertate autentică. Singura ei distracție pare să fie dormitul(cu sforăituri pe mai multe voci) în timpul mesei și mâncatul foarte repede, care pare să fie un fel de răzbunare personală față de distinsele personalități de la masă, pentru că trebuia să le suporte. Spun răzbunare, pentru că regula era că Maiestatea Sa era servită prima, iar ceilalți după, dar când ea termina de mâncat, și celorlalți li se lua din față mâncarea. Și vorbim de servitori englezi înțepați și foarte, foarte rapizi și eficienți. Așa încât, rămâneau flămânde și frustrate domnițele simandicoase de la masa regală.

În celălalt plan, Abdul era un tânăr funcționar la o închisoare din India, când a fost selectat să meargă în Anglia, la curte, să prezinte o monedă tradițională Maiestății sale care mai suferea și de titlul de Împărăteasă a Indiei pe care n-o văzuse niciodată, că n-o lăsau câinii de pază. Abdul -foarte încântat(sincer încântat, ca orice tânăr naiv care mai credea în idealuri)de o asemenea onoare. Nu însă și colegul său de drum,Mohammed- mai puțin idealist, care suferea intens din cauză că n-a reușit să evite marea onoare și nu știa cum să se scape cât mai repede.  Din nefericire pentru Mohammed, Victoria l-a remarcat pe Abdul și s-a împrietenit cu el, spre oroarea familiei și a staffului, ale căror fețe fac uneori tot filmul.

Imdb zice că e dramă istorică, însă e mai mult satiră decât dramă. Evident mai sunt și scene lacrimogene, dar așa, cu măsură și bun simț.

Și pentru că le-a ieșit bine satira, îi dau 8.5/10