Persoane interesate

duminică, 5 noiembrie 2017

Cronica de film: Thor -Ragnarok sau "Primiți cu Apocalipsu'?”

Acțiune din plin, eroism forțat în mod ostentativ până la comic(dar nu ne deranjează, că e Marvel trademark) un pic de pseudo-filosofie așa, mai ușoară, (să nu se plângă nici cei cu pretenții intelectuale), actori buni si de excepție, efecte speciale a la Marvel, și foarte mult umor.
Pentru cine n-a citit mitologie nordică la viața lui(sau n-a avut încă timp să-l întrebe pe Google) Ragnaroku' asta e un fel de apocalipsă marca Ikea, menită să distrugă paradisul(care nu e chiar așa de paradis), pe nume Asgaard.
Când am văzut primul film din seria Thor, unul dintre aspectele pe care le-am apreciat cel mai mult a fost tocmai modul în care au construit virtual Asgaard-ul. Evident, un paradis construit initial pe violență și minciuni și întreținut de o familie care aproape concurează la "Cea mai disfuncțională familie din Univers Show", n-are cum să evite apocalipsu`. Poate seria ar fi trebuit să se numească "the Thor Saga", la câtă ”family drama” conține.
Filmul incepe cu Thor, care evadează în mod miraculos (ca de obicei) din lanțurile lui Surtur- un fel de Satană mare, încandescent și foarte, foarte supărat,  care amenință că scapa el din pivniță și vine la colindat cu Ragnaroku'. Evident, nu e prea deștept, din moment ce Thor nu numai că îi scapă, dar îi și fură coarnele magice, fără de care nu poate să-și țină promisiunea.
Thor se întoarce val-vârtej la tac' su(exceptionalul Anthony Hopkins), să-l ia la rost pentru starea de decădere care se precipită în Asgaard. Doar că, așa deștept cum e(deși nu pare :)), se prinde repede că tăticul nu e tăticul, ci ticălosu' de frate-său, care l-a închis pe moșu' la azil(unde altundeva decat pe pamant american). Doar că moșu și-a luat tălpășița și s-a refugiat mai la Nord, pe lângă Ikea, fără să le dea adresa. Noroc cu Benedict Cumberbatch, devenit mare și distins vrăjitor, care, după ce i-a enervat bine(mai ales pe Loki, că lui Thor i-a dat de băut) i-a expediat urgent la adresă, unde l-au găsit pe tăticul Odin pe moarte și cu vești proaste: au o soră de care nu știau nimic, și care era  nimeni alta decât Hela, zeița morții(Cate Blanchet). Unde e ea acum? Pedepsită, evident, că n-a fost fetiță cuminte, da' tocmai a evadat și așteaptă să moară moșu' ca să vină cu Ragnaroku'(încă nu știm exact cine are copyrightu' pentru apocalips' și care umblă cu copia pirat, nici chiar dacă am citit mitologie nordică, deoarece Marvel ăsta a cam amestecat borcanele când le-a luat de pe raft).
Nici n-apucă bine moșu' să se dezintegreze din forma bipedă și să se integreze în absolut, că apare sora cea rea și-i bate măr pe frățiori în drum spre casă(adică în trecerea prin hyper spațiul ăla care se numește bifrost), nu înainte de a le reproșa: ”Sunteți ca tata, amândoi!”(La drept vorbind, lui Thor i-a zis ca nu seamana cu tac'su, dar credem ca a vorbit rautatea dintr-însa). Astfel că băieții noștri se rătăcesc prin alte colțuri ale universului, se mai întâlnesc, se mai ajută, se mai trădează, se mai păcălesc unul pe altul, ca orice frați aproape normali. Scopul lui Thor este să ajungă acasă pentru a o pune la punct pe sora cea mare și rea. Și a face pe eroul, că i se pare lui așa, ceva mișto.
 În drum spre casă mai are el niște peripeții- mai naufragiază pe o planetă de canibali moderni, mai cunoaște o fostă walkirie alcoolică și deprimată, care, rămasă șomeră s-a reprofilat pe afaceri mai dubioase; apoi ajunge gladiator(de musai ca de voie bună), se întâlnește cu vechiul său coleg de muncă incredibilul Hulk, cu frățiorul său cel ticălos; își mai face prieteni mai mult sau mai puțin simpatici, îl mai tund ăștia cu forța, mai fură câte o navă și, într-un final, ajunge și el acasă ca tot omul, să o puna la punct pe sora dezmoștenită da' nesătulă, care are pretenții la toată moștenirea, și care, evident că n-a stat cuminte între timp și și-a resuscitat armata de orci(mai frumoși ca ai lui Sauron da' nu atăt de exotici ca Umblătorii Albi) și cățeaua gigantă și la fel de rea(ce să facem, unii au dragoni, alții au cățele, iar alții bizoni zburători, fiecare după cum s-a putut descurca!...).
Acum, vă dați seama, cum s-a prins și Thor până la urmă, că Ragnaroku' ăsta nașpa e fixat în agendă de karma și nu poate fi anulat. Cum vine și cine are drepturi de autor, o să vedeți, dacă vă uitați.

Minusuri: cunoscătorii de mitologie s-ar putea să strâmbe din nas că nu e tocmai exactă povestea(că Hela, de exemplu, e sora lui Loki și nu fiică-sa, cum spune mitu' etc, etc).  Nu are prea multă profunzime, dar nici nu e extrem de superficial; dacă nu ești în cea mai filosofică dispoziție, se poate vedea liniștit; 
Per ansamblu, are mai multe plusuri decât minusuri: joc actoricesc bun(cu toate că nu au fost personaje cine știe cât de complexe și greu de jucat), dialoguri comice, efecte vizuale faine; acțiunea, deși multă, nu e obositoare; eroismul exagerat e suportabil, poate pentru că dă impresia de parodie. 
Cel mai mult am apreciat umorul- cred că e cel mai comic film și din seria Thor, și din Avengers.  Iaca, domnule, se poate face comicu' și fără R.Downey Jr!
Mi-a mai plăcut și ideea că fiul seamană cu ta' su mult mai mult decât se vede și, mai mult decât în celelalte filme, se vede cum îî calcă pe urme și așa ajunge să-l înțeleagă mai bine pe moșu'. Se mai maturizează și Thor(nu prea are de ales, că-l mai pălește moartea cu câte-o dușcă de misticism), da' numai așa, în profunzime, că la suprafață rămâne la fel de pueril și haios chiar și după ce învață să scoată fulgere pe ochi, nas, palme și pe unde mai apucă.
Dacă nu cauți nod în papură cu orice preț și nu-l iei prea în serios, e un film foarte plăcut.
Nota 8/10

Citatul mai puțin sfătos dar comic al filmului: [a barber approaches Thor with blades]
Thor: [tough] I am Thor, god of thunder, and I say now, not one blade of my locks shall be severed!
[pause]
Thor: [terrified] Please don't cut my hair! NOOOO!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu