Cugetari din butoiul lui Diogene(episod primat)-cronica de film

Văzui acum trei ani The Dawn of the Planet of Apes la cinema(fără să văd nici unul din cele anterioare).
Concluzii: 
Oamenii nu diferă de animale(în acest caz, de maimuțe)
-Maimuțele evoluează, oamenii stagnează(deși, din păcate, maimuțele "evoluează" cam in aceeași direcție ca oamenii.
-In  ambele tabere există specimene mai evoluate și există proști. Cel putin câte un prost din ambele tabere are puterea să strice karma, zenul si feng shui-ul pe care specimenele mai evoluate se străduiesc să le dezvolte.
-Cei doi proști se întrec în prostie și în violență.
-Prostul oamenilor a fost oprit la timp de specimenele mai elevate din ambele tabere, însă prostul maimuțelor a fost mai tare și nu a putut fi oprit înainte să pornească războiul.
-Prostul maimuțelor l-a omorât pe prostul oamenilor(după care, oricum, n-a plâns nimeni)
-Mulțimile se comportă la fel, indiferent dacă sunt maimuțe sau oameni.
-Indiferent de care gloată vorbim(oameni sau maimuțe) cel mai important e cine ajunge masculul alfa.( Iar de acest lucru nu-ți dai seama decât prea târziu, cand prostul maimuțelor- masculul beta -prinde momentul și ajunge alfa)
-Cei care nu cred ca mai există vreo șansă pentru rasa umană, se pot bucura de capra vecinului, deoarece nici pentru maimuțe nu mai prea există  șanse.

Update: Văzui The War for the Planet of the Apes.

Concluzii: nu prea multe în plus față de anteriorul:

1.Oamenii nu mai stagnează, ci se degradează vizibil; maimuțele se dezvoltă în continuare

2.Prostul oamenilor(altul decât în precedentul film) își ia revanșa considerabil, reușind să-l aducă pe maimuțoiul ultra-uman aproape de nivelul lui subuman(adică sub călcâiul broaștei). Din fericire, pe când să se răzbune ca tot omul, pardon primata, maimuțoiul evoluat pe cale de a decădea iremediabil află, exact la timp, celebra zicală” Revenge? Nah, I am too lazy. I am gonna sit here relaxed and let karma fuck you!” Adică nenorocita de karma l-a ajuns pe ticălosul sub-uman înaintea maimuțoiului, care a putut privi episodul relaxat. Mă rog, nu tocmai relaxat, că în jur se desfășura un prea-cinstit război pornit de același ticălos subuman. Ticălos care își ruga morțile să vină să-l ia, suferind de durere acută în prea-cinstitul său posterior de războiul pe care l-a pregătit anterior cu mânuța lui( și munca primatelor).

3. E util să fii maimuță, mai ales când vrei să fugi de un război care nu te prea privește- copacii salvatori încă te cunosc și sunt dispuși să colaboreze cu tine

4. Maimuțoiul Alfa a fost mai mult Moses decât Caesar în acest film(din fericire, i-a luat mai puțin de 300 de ani să-și ducă turma pe Pământul Făgăduinței. Poate din cauză că era pe moarte și n-avea timp, că altfel, cine știe....)

Concluzie cinică: N-o să scăpăm niciodată de finalurile eroic-lacrimogene...

PS: Ok, recunosc că mi-a plăcut. Îi dau 8/10