Cugetări din Butoiul lui Diogene- episod politic II

În febra protestelor, tot "feisbucul" era profund impresionat de cuvintele înțelepte spuse de batranica surprinsă adunand gunoaiele din piață, după proteste(care bătrânică îi compatimea pe bieții tineri cărora li s-a furat viitorul. Tot în paranteză fie spus, sunt de acord că tinerilor li s-a furat nu doar viitorul, ci și prezentul. Cum anume și de către cine, e o altă poveste. Mă îndoiesc că o să-l găsească în stradă, dar bine ar fi să mă înșel).
Revenind la batranica noastră, ce să zic-admirabil, într-adevăr. N-am vazut însă pe nimeni dintre cei care au comentat, întrebându-se de ce a rămas atâta gunoi in stradă. Oameni care protesteaza pentru idealuri înalte, dar își aruncă mizeria pe jos....De ce nu strigă nimeni : "Dați-ne bun simt?" Evident, n-are guvernul de unde, dar cine stie, poate pică din cer....
Ok, dați guvernul jos, promit ca n-o sa plang dupa ei.(și parlamentul, și președintele, să nu facem discriminare). Dar nu mai puneti altul in loc. E absolut degeaba.

Cugetari din Butoiul lui Diogene- Episod politic(si protestatar)

Nu știu de ce ne străduim așa de mult să introducem reguli cât mai stricte. Cei pentru care se fac aceste reguli vor gasi oricum modalități de a le ocoli. Iar cei care nu au nevoie, vor fi supuși unor presiuni inutile, care le vor consuma resursele fără rost. Pentru că " lacătul este pentru omul cinstit; hoțul oricum îl va sparge"(proverb englez). Poate ar fi mai constructiv să punem mai mult accent pe dezvoltarea responsabilității, a valorilor umane și a nivelului de constiinta. Dacă s-ar fi investit din timp resurse în educație în acest scop, poate nu ar mai fi acum nevoie nici de inchisori, nici de legi penale, nici de ieșit în stradă; poate n-ar mai ajunge în funcții de conducere persoane care nu au ce căuta acolo, care să nu înțeleagă că ceea ce generezi te ajunge din urmă. Și, in loc să ne gândim cum să lăsăm o lume( sau o țară, daca vă simțiți asa, mai patrioți)mai bună pentru urmașii noștri, ce-ar fi să încercăm să lăsăm niște urmași mai buni pt lume? Întrebarea e, desigur, retorică. Da, știu, e o întrebare stupidă. Pentru că nu dorim așa ceva. Ar însemna să recunoaștem cât de tare ne place sa fim supărați; cât de mult avem nevoie de politicieni corupți și de infractori, ca să putem să ne proiectam asupra lor toate frustrarile, toate eșecurile și toata mizeria interioară pe care nu știm cum să o ascundem mai bine. Și, cât timp avem nevoie de ei pentru asemenea scopuri, o să-i avem și, mai ales, o să-i merităm.