Cugetari din Butoiul lui Diogene- Episod politic(si protestatar)

Nu știu de ce ne străduim așa de mult să introducem reguli cât mai stricte. Cei pentru care se fac aceste reguli vor gasi oricum modalități de a le ocoli. Iar cei care nu au nevoie, vor fi supuși unor presiuni inutile, care le vor consuma resursele fără rost. Pentru că " lacătul este pentru omul cinstit; hoțul oricum îl va sparge"(proverb englez). Poate ar fi mai constructiv să punem mai mult accent pe dezvoltarea responsabilității, a valorilor umane și a nivelului de constiinta. Dacă s-ar fi investit din timp resurse în educație în acest scop, poate nu ar mai fi acum nevoie nici de inchisori, nici de legi penale, nici de ieșit în stradă; poate n-ar mai ajunge în funcții de conducere persoane care nu au ce căuta acolo, care să nu înțeleagă că ceea ce generezi te ajunge din urmă. Și, in loc să ne gândim cum să lăsăm o lume( sau o țară, daca vă simțiți asa, mai patrioți)mai bună pentru urmașii noștri, ce-ar fi să încercăm să lăsăm niște urmași mai buni pt lume? Întrebarea e, desigur, retorică. Da, știu, e o întrebare stupidă. Pentru că nu dorim așa ceva. Ar însemna să recunoaștem cât de tare ne place sa fim supărați; cât de mult avem nevoie de politicieni corupți și de infractori, ca să putem să ne proiectam asupra lor toate frustrarile, toate eșecurile și toata mizeria interioară pe care nu știm cum să o ascundem mai bine. Și, cât timp avem nevoie de ei pentru asemenea scopuri, o să-i avem și, mai ales, o să-i merităm.